frămîntările unui condeier

La bloc, iubirea și ura de vecini: pe cine, cît și de ce

Dulce ca agurida e traiul la bloc

Aceasta ar fi fost o variantă de titlu, dar mi-am spus că prea puțini își mai amintesc ce-i agurida1 și-apoi trăim în lumea în care titlurile sînt veritabile cîrlige, de ce să nu mă las și eu pradă ispitei uneori și să mă delectez cu plăceri facile spunînd invers ceea ce ar fi trebuit spus de-a dreptul?

Mulți dintre noi am gustat, fie și-ntr-un popas de cîteva nopți (pentru cei cu-adevărat norocoși care-și duc traiul la casă), din dulcele trai al blocului, al trăirii împreună. Uneori, definitorii pentru acesta au fost spațiul mult prea mic de tip cutie de chibrituri, parcările pline de cîini vagabonzi și de mașini părăsite, praful ori culoarea de șobolan a blocurilor, dar, în fiecare caz, a existat o constantă – panoplia caracterelor vecinilor. Cum e sfîrșit de vară, cald și unii dintre noi încă lîncezesc prin concedii, mi-am spus că o trecere în revistă a unora dintre ele ar putea fi, pentru cîteva clipe, o veritabilă oaza de relaxare.

Într-o ordine oarecare, iată-i pe cei ce ne iubesc și pe care sînt convins că, la rîndul vostru, îi iubiți nemăsurat (nota bene masculinul și femininul sînt interschimbabile, după caz și dispoziție):

Numărul celor vrednic de dispreț ori de ură, spre liniștea noastră, este însă cu mult mai mic:

Acum mulți ani, pe cînd eram puber și credeam că doar eu înțeleg lumea, o rudă îndepărtată, un cioban uitat de ani, coborît cu greu din satul de munte ca să se caute de-o boală ce-l sîcîise peste iarnă, și care-a stat la noi doar o noapte mi-a spus, a doua zi dimineața, că iubirea de vecini e ca iubirea de arginți – ispititoare și otrăvitoare, dar nu fără răsplată în ea, căci îți scurtează zilele și așa inutil trăite în bloc, la oraș. Dar ce știa el? Oricum lumea lui, fără s-o bănuiască cineva, era deja în agonie…

  1. AGURIDĂ s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Strugure necopt. A: Cela ce să nevoiaște bine să culeagă strugurii cei de poamă carii-s mai copți să hie de mîncat, nemică de ceaea ce-i aguridă acră nu culeage. L SEC. XVII, 94. B: Pune-le apă, sare, piper, (...) puținel lapte de nuci și aguridă, de-i va fi vreamea, iară de nu, zeamă de lămîie. CM, 20; cf. MARDARIE, 193; BIBLIA (1688); L ante 1693, C: Aguridĕ. Idem (post Agrésh. Omphax. Upa cruda). AC, 326. Etimologie: ngr. agurída. (vezi dexonline.ro




ADAUGĂ UN COMENTARIU

Cîmpurile marcate cu * sînt obligatorii. Adresa de e-mail nu va fi publicată. Acest site folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor.
Comentariile sînt publicate după aprobarea acestora de administratorul site-ului.