frămîntările unui condeier

Cenzura Facebook sau Cum dispar articolele peste noapte

Ieri am publicat pe pagina de Facebook Condeier legătura către articolul „Elogiul satului românesc“: discursul de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga. Se împlineau 82 de ani de la rostirea acestuia și cum, din statisticile adunate de-a lungul timpului, am observat că este și unul dintre cele mai citite articole de la Condeierul, unul care apare destul des în căutările Google, am considerat că e un moment bun pentru citire ori recitire.

Pînă la ora publicării pe Facebook deja avusese foarte multe afișări, iar numărul lor a continuat să crească după apariția lui pe platforma de socializare, fiind urmate de multe distribuiri și aprecieri, semn că stîrnise un oarecare interes și că poate scrisesem și ceva bine pe-acolo.

„Cine controlează trecutul controlează viitorul; cine controlează prezentul controlează trecutul.”
George Orwell, 19841

Mare mi-a fost mirarea însă cînd, astăzi de dimineață, am primit o notificare de la Facebook cum că postarea mea încalcă niște standarde și că, fiind considerată spam, e eliminată de pe pagină și, implicit, din toate locurile unde a fost distribuită. Scurt și la obiect fără ca eu să mai am ceva de făcut. Deși mi-au lăsat posibilitatea unei contestări al cărei rezultat îl știu deja — probabil îmi va fi blocat și contul.

Nu este prima dată cînd se întîmplă să primesc tot felul de atenționări aberante, cînd mi se înlătură articolele publicate pe grupuri pentru că aș fi încălcat diverse standarde, deși nu mi se spune exact care ar fi acestea, cînd mi se cer tot felul de date suplimentare ori cînd am fost blocat săptămîni întregi să mai distribui ceva, dar este prima dată cînd mi se șterge un articol de pe o pagină, pagină al cărei control credeam că-l dețin într-o măsură destul de mare.

Toate documentele au fost ori distruse, ori falsificate, toate cărțile au fost rescrise, toate tablourile au fost pictate din nou, la toate statuile și străzile și clădirile li s-au schimbat numele, toate datele au fost modificate. Și procesul ăsta continuă zi de zi și clipă de clipă. Istoria s-a blocat. Nu mai există nimic altceva decît un prezent fără început și fără sfîrșit, în care Partidul are întotdeauna dreptate.
George Orwell, 1984

Iată că m-am înșelat. Ceea ce publici pe Facebook nu e și n-a fost niciodată sub controlul tău. Am auzit destule povești de conturi blocate ori șterse doar pentru că respectivii au aruncat un cuvînt ce lor li s-a părut nepotrivit ori au distribuit reproducerea unui tablou ce conținea unul sau mai multe nuduri (pentru cei care țin cuțitul se pare că diferența între artă și pornografie nu e sesizabilă), dar mi se păreau exagerări. Iată însă că a trebuit să mușc și eu, cu dinți strepeziți, din adevărul cel mai crud.

Și toate se întîmplă în condițiile în care sînt mii, zeci de mii, sute de mii ori cine știe cîte pagini și conturi care publică știri false, care distribuie o propagandă grețoasă, de orice tip și în folosul oricui, din Est ori din Vest, de dreapta ori de stînga, ori care adăpostesc activități criminale și care incită la ură.

Știu că poate ar fi fost altfel (oare?) de aș fi început să plătesc reclame, dar, din păcate (mai degrabă din fericire aș zice, căci astfel nici nu am stăpîn), Condeierul și Lainic sînt proiecte făcute din pasiune (pînă astăzi nu am cîștigat nici măcar un leu din articolele publicate, articole ce mi-au răpit destul de mult timp), cu un buget minim (pentru găzduire și numele domeniilor), singurul pe care mi-l permit acum.

Unii ar putea să-mi spună că ar trebui să fiu mulțumit că am acces gratuit la o astfel de platformă, numai că ei nu înțeleg că nimic nu este gratuit. De fapt eu am produs conținutul de care Facebook s-a folosit cum a considerat de cuviință (cui și cînd îl afișează), pentru ca apoi să strîngă date despre comportamentul utilizatorilor (cînd îmi vizitau pagina, ce articole le plăceau ori nu) fără ca eu să am vreun control asupra statisticilor ori să le pot opri pentru că, de, era platforma lor. De cîte ori nu mi-am găsit imaginile din rubrica florilegiu (conținut nou, propriu) distribuite fără menționarea sursei, iar orice sesizare în acest caz a rămas fără răspuns.

Noi nu ne distrugem dușmanii - îi schimbăm, înțelegi ce vreau să spun cu asta?
George Orwell, 1984

De curînd (să fie o jumătate de an?) am înțeles că Facebook și-a schimbat și politica de afișare a articolelor în feed-ul utilizatorilor, astfel că articolele publicate pe pagini sau pe grupuri nu mai sînt rprezentate la fel de multor utilizatori ca înainte și e un lucru pe care l-am observat. La început, cînd publicam un articol pe pagină, eram sigur că ajunge la aproape 80% dintre cei care i-au dat Like înscriindu-se astfel la fluxul de știri, astăzi nu știu de-l mai primesc 10-15%.

Cumva mă bucur că mi-am ascultat instinctul și, cînd credeam (mă amăgeam) că pagina e extrem de importantă, nu am renunțat la site ca să public exclusiv pe Facebook. Mare parte din citatele publicate de-a lungul timpului le-am strîns deja în rubrica florilegiu și am reușit să vă conving pe cîțiva să vă abonați la Depeșa săptămînală (va trebui să-i acord din ce în ce mai multă atenție). Mai există și fluxul RSS la care vă puteți de asemenea abona. Ori contul de twitter, deși știu că această platformă nu prea are vizibilitate în România.

Cît timp paginile ori conturile nu-mi vor fi închise voi continua să anunț articolele și acolo, deși nu cred că veți mai fi notificați de apariția lor, dar vă aștept la adresele condeier.ro și lainic.ro ca să citiți ultimele articole ori să le recitiți pe cele care v-au plăcut, să lăsați comentarii și să-mi scrieți folosind formularele de contact. Și să duceți vorba și acesta ar fi marele ajutor pentru care v-aș mulțumi nemărginit.

Nimic nu-ți aparține, afară de cei câțiva centimetri cubi de sub țeastă.
George Orwell, 1984

Știu că sînt mic, mult prea mic pentru giganți aît de importanți și de neclintit, dar dacă vocile noastre se vor aduna, dacă vom începe să înțelegem că există viață după Facebook și vom redescoperi plăcerea internetului în diversitate, poate va mai există o șansă de salvare și nu ne vom preda celor care și-ar dori nu doar să știe totul despre noi, cît, mai ales, să ne impună ce și cum să gîndim ori să trăim.

În final cîteva rînduri dintr-un articol apărut în The New York Times:

Mark [Zuckerberg] alone can decide how to configure Facebook’s algorithms to determine what people see in their News Feeds, what privacy settings they can use and even which messages get delivered. He sets the rules for how to distinguish violent and incendiary speech from the merely offensive, and he can choose to shut down a competitor by acquiring, blocking or copying it.

  1. citatele sînt din George Orwell, 1984, traducerea din limba engleză de Mihnea Gafița, Editura Polirom, Iași, 2012 




ADAUGĂ UN COMENTARIU

Cîmpurile marcate cu * sînt obligatorii. Adresa de e-mail nu va fi publicată. Acest site folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor.
Comentariile sînt publicate după aprobarea acestora de administratorul site-ului.