frămîntările unui condeier

În izolare trebuie să avem grijă de singurătățile noastre, dar și de ale celorlalți

Să ne înțelegem încă de la început — sînt întru totul de acord cu măsurile impuse ori doar sugerate de autorități. Autoizolarea trebuie respectată fără nici un fel de dacă ori de parcă ori poate că ori n-am știut.

Și dacă sînteți una dintre persoanele care trebuie să stea acasă, atunci stați acasă! Nu ieșiți să vă cumpărați pîine și nu interacționați fizic cu nimeni, nici măcar cu cei din familie și aveți grijă mai ales de cei în vîrstă, printre cei mai afectați de noul coronavirus!

Iar dacă vă numărați printre cei care pot să lucreze de acasă ori ați ales autoizolarea ori, în cazurile nefericite, v-ați pierdut locul de muncă, ieșiți doar dacă e neapărat nevoie și, din nou, după ce v-ați luat toate măsurile de protecție.

Deși este important să vă informați, încercați s-o faceți folosind canalele oficiale ale guvernului ori ale autorităților locale. Fenomenul fake news a luat amploare în aceste zile și ar fi bine să nu contribuiți și voi distribuind articole cu origine incertă, mai ales că s-ar putea să existe și o răspundere penală. Evitați-le sub orice formă pe cele apocaliptice ori pe cele care promit vindecări! Știrile — o dată pe zi e mai mult decît suficient și e de preferat să le ascultați la radio (mie mi se pare că acolo panica isterică a televiziunilor e cu mult diluată).

Cu toții trebuie să fim conștienți de un singur lucru însă — izolarea nu este o fericire și, după doar cîteva zile, vor începe să apară primele simptome psihologice (plictiseală, apariția gîndurilor negre, anxietate, viziune catastrofală asupra viitorului, creșterea stresului, somn agitat, insomnie). Poate nu în cazul tuturor, dar cu cît recluziunea se va prelungi, cu atît posibilitatea de apariție sau de cronicizare a acestora va crește.

Și totuși există soluții pentru ca aceste zile să devină măcar suportabile, dacă nu chiar încîntătoare.

Cel mai important este să vă ocupați cît mai mult timpul! Și nu, statul în fața televizorului pierduți într-o avalanșă de filme ori de seriale nu este o soluție. La fel cum nu e nici socializarea prin intermediul internetului. Interacționați cu cei de lîngă voi, redescoperiți-vă ca familie și, deși vor fi momente în care sîcîiala își va spune cuvîntul, iar amintiri de tot felul se vor întoarce să vă bîntuie, treceți peste ele și bucurați-vă că sînteți împreună. Ajutați-vă, dar, mai ales, ascultați-vă!

Bucurați-vă de lucrurile mărunte, faceți curat în casă, gătiți, folosiți-vă cît mai mult mîinile, fiți împreună! Iubiți-vă și redescoperiți-vă trupurile, mințile și sufletele! Amintiți-vă cum v-ați întîlnit, primul sărut, cum v-au prins pentru prima dată de deget copiii, primele lor cuvinte, pașii împleticiți, mîinile care se întindeau spre voi ca unic punct de sprijin într-o lume străină.

Spuneți sau citiți povești de tot felul, căci poveștile unesc, ne amintesc de ce-nseamnă viețuirea cu relele și bunele ei, iar prin țesătura lor, amestecată, tulbure de cele mai multe ori, cu siguranță veți întrezări lumina.

Redescoperiți sacrul, sub orice formă vi s-ar înfățișa ori vi se pare confortabilă. Rugăciunea, meditația ori cîteva minute de liniște în care să priviți cerul sînt armele de care mintea și sufletul vostru au nevoie în astfel de zile.

Sunați-vă cunoștințele și prietenii, mai ales pe cei care sînt singuri, căci aceștia sînt extrem de vulnerabili acum. Luați legătura și cu cei cu care n-ați mai vorbit de ceva timp. Dar, și trebuie să accentuez acest lucru, fiți atenți cu cei care nu au pe nimeni ori care sînt departe, cu totul izolați. Depresia se insinuează și efectele ei pot fi devastatoare. O jumătate ori un sfert de ceas, uneori și cîteva minute sînt de ajuns ca să îndepărtați sentimentul apăsător al singurătății, să alungați credințe greșite, născute din ceața gîndurilor, de tipul nimănui nu-i pasă de mine, sînt cu totul singur, sînt o persoană rea, nedemnă de iubire/viață.

Lăsați timpul să treacă și, sub nici o formă, nu deznădăjduiți! Mîine, ei bine, mîine soarele va răsări din nou și trebuie să fiți acolo ca să vă bucurați încă o dată de acest miracol… Ori de lună, de foșnetul pădurii, de tumultul valurilor, de urmele pașilor, de viață…


În această perioadă am să încerc să las cît mai des rînduri aici ori la Condeierul, rînduri scrise de mine ori de alții cu mult mai înțelepți, gîndurile celor care au reușit să coboare în adîncurile cele mai întunecate ale sufletului și să găsească o fărîmă de lumină pînă și-n clipele cînd speranța dispăruse cu totul.




ADAUGĂ UN COMENTARIU

Cîmpurile marcate cu * sînt obligatorii. Adresa de e-mail nu va fi publicată. Acest site folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor.
Comentariile sînt publicate după aprobarea acestora de administratorul site-ului.