frămîntările unui condeier

Jurnal din anul virusului (III)

miercuri, 18 martie

Spre deosebire de alte dăți, deși e mijlocul săptămînii, mă trezesc plin de energie, aproape vesel.

Am dormit agitat — vise de tot felul, cel dinăuntru pare neliniștit, dar trebuie să se adapteze și el. Refuz să renunța la starea de bine și, spre serviciu, conduc extrem de relaxat. Nu întîlnesc decît trei mașini. Doar în oraș numărul lor crește, dar sînt cu mult mai puține, ca și cum ar fi sfîrșit de săptămînă ori o zi din august.

La radio, Rapsodia Română nr. 1 îmi dă, ca-ntotdeauna, o stare de bine, îmi aduce aminte de vacanță, de vară, întoarce mirosul ierbii proaspăt cosite. Aud și-o ciocănitoare.

Sînt atît de absorbit de ceea ce fac încît, ore mai tîrziu, cînd mă opresc să mănînc și reapare gîndul virusului cu toată șleahta lui (pandemie, stare de urgență, criză) mi se pare că doar am visat despre toate, că nu au cum să facă parte din viața trăită.

Și totuși o știre bună: Medicamentul Favipiravir demonstrează eficacitate clinică în tratarea COVID-19. Să sperăm că va fi disponibil cît de curînd, căci nu ne mai putem amăgi în apariția rapidă a unui vaccin. În secolul 21, cînd ne-am propus să ajungem cît mai curînd pe Marte și ne îngrămădim să ne întoarcem pe Lună.

La prînz aflu și eu noile măsuri luate de autorități: se închid restaurantele, pub-urile, barurile, se suspendă zborurile din și către Spania. Iar granițele terestre sînt în mare parte închise. Muncesc, dar cu mai puțin chef. Aș vrea să citesc. O carte care să nu mă lase să adorm. Să mă uit la ceas, să văd că e trei dimineața și să vreau să mai citesc măcar două pagini.

N-am mai fost la cumpărături de mai bine de o săptămînă. Cum trotuarele sînt din nou goale și prin centrul orașului e pustiu cum numai vara, în după-amiezi de duminică, se mai întîmpla să fie, îmi spun că ar fi bine să merg astăzi ca să evit aglomerația (dacă mai există) de la sfîrșitul săptămînii.

În parcarea supermarketului am parte de o surpriză. Cu mult mai multe mașini decît mă așteptam. Înăuntru, rafturi destul de goale la produsele de curățenie, săpunul lichid și spirtul lipsesc. Oameni cu măști, cu mănuși, te privesc suspicios și se țin la distanță. Senzația neplăcută de stinghereală însoțită de o oarecare sîcîială se adîncește. Aproape alerg printre rafturi, căci vreau să scap cît mai repede din atmosfera aceasta, grea ca plumbul.

Pun produsele într-un căruț pe care nu știu de l-a dezinfectat cineva, produse atinse de cine știe cîte alte mîini, lîngă care poate cineva a strănutat, le așez, la casă, pe banda care-a purtat sute ori mii de alte produse. Mă întreb ce fac acasă? Le iau pe fiecare în parte și le spăl cu detergent ori cu clor? Fructele și legumele le frec cu peria?

Cît aștept să-mi vină rîndul, îi privesc pe cei din jur. Deja viața normală lasă loc fricii și neîncrederii. Cît vom fi în stare să trăim așa? Și au trecut doar cîteva zile. Peste săptămîni ori luni ori poate un an, de situația rămîne aceeași, totul se va transforma într-o junglă din care pînă și cei care vor supraviețui nu vor mai fi aceeași, și nu în bine.

Trec să las ceva unei rude și, în blocul în care locuiește, la unele apartamente, peste preșul de intrare, sînt așezate prosoape murdare, probabil stropite cu clor ori alt dezinfectant. Își curăță oare toată încălțămintea ori se mulțumesc să-și șteargă doar tălpile?

Toate lucrurile devin stranii cînd plouă, chiar și cele în care locuiești.1

Ernest Hemingway, Hamalul

Pe drumul spre casă îmi amintesc că am uitat de mîncarea pentru cîine. Oricum trebuie să rămîn în oraș mîine ori poimîine: farmaciile din comună sînt tot mai slab aprovizionate și multe medicamente nu se mai găsesc, unul, pentru diabetici, nu mai există „în toată Țara Românească”, după cum mi-a spus una dintre farmaciste. Nici nu vreau să mă gîndesc ce se întîmplă în cazul bolnavilor de cancer ori a celor care au nevoie de medicamente rare și scumpe.

Trierea cumpărăturilor, masa de seara, o jumătate de ceas la televizor — nici nu știu de ce-i mai dau drumul, și adorm frînt de oboseală ori poate doar vreau să scap cît mai repede de această zi.

  1. Ernest Hemingway, Noaptea dinaintea bătăliei și alte povestiri, trad. de Ionuț Chiva, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 284 




ADAUGĂ UN COMENTARIU

Cîmpurile marcate cu * sînt obligatorii. Adresa de e-mail nu va fi publicată. Acest site folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor.
Comentariile sînt publicate după aprobarea acestora de administratorul site-ului.