frămîntările unui condeier

Jurnal din anul virusului (IV)

joi, 19 martie

Ce-a de-a patra zi și încă nu mi-a dispărut pofta de a scrie aici. Uneori mă întreb de ce am început acest jurnal, de ce mă încăpățînez să-l public? Ajută cuiva? Știu că e prea devreme pentru asemenea întrebări, dar trebuie să găsesc rapid motive ca să nu renunț. Sînt slab și las mult prea ușor baltă lucrurile în care nu cred.

Și totuși de ce ar trebui să existe un motiv? Peste cîțiva ani, cînd multe vor fi uitate, va fi de ajuns să recitesc ce-am scris. Dar poate că actul amintirii va fi inutil, poate că e vorba doar de partea terapeutică a scrisului — să încerc să mai salvez ce se mai poate salva, să lepăd haina apăsătoare pe care, în aceste zile, ceilalți mi-o aruncă peste umeri.

Muncesc cam fără chef, dar muncesc. Încerc să-mi ocup pauzele lucrînd la povestea pe care nu sînt în stare s-o termin. La prînz, deschid telefonul și dau peste un articol destul de onest (A fiasco in the making? As the coronavirus pandemic takes hold, we are making decisions without reliable data) în care John P.A. Ioannidis, profesor la Standford, pune cîteva întrebări fundamentale:

Un articol pe care vreau să-l recitesc acasă, în tihnă.

Ajung acasă. O vecină, e trecută de 70 de ani, e în grădină. Sapă de zor și, deși e obosită, văd cît se bucură de soare, de muncă. Citatul de alaltăieri devine realitate. În spatele ei, doi iezi, de-un alb imaculat, aproape ireali, se zbenguie, descoperă lumea.

Îmi spune că-n ultimele zile a săpat singură o bucată din grădină. Pentru plug era prea devreme și-apoi „pămîntul a fost așa de moale după ploi”, după cum mi-a zis zîmbind.

Am întrebat-o ce crede despre nebunia ultimelor zile. M-a privit, a ridicat din umeri și a zis doar atît înainte de a se întoarce să la pămîntul afînat: „Ce-o vrea Dumnezeu, maică! El știe ce ne dă! Noi…” și am știut că nu mai e nimic de spus, că-n credința ei, atît de simplă, dar cu atît mai puternică, se ascunde înțelesul adînc al unei vieți bine trăite, al unei vieți care-și așteaptă sfîrșitul nu cu spaimă, ci cu seninătate. Ceea ce fusese de împlinit se împlinise, iar ceea ce avea să vină o aștepta tot în mîinile Lui…

Seara, o știre mă face să închid imediat televizorul: o mamă își toarnă fiica și pe prietenul acesteia, întorși din Italia, care n-au respectat izolarea. Va urma și-un dosar penal, nu? Și unii încă cred că tot ce s-a întîmplat în comunism a fost doar din cauza comuniștilor (extratereștrii și ei, nu unii dintr-ai lor) și a unor condiții speciale, că oamenii au fost nevoiți să toarne, să fie jigodii. Dezgust total.

În puține dintre casele prietenilor ar alege omul să stea la vreme de boală.1

Samuel Johnson

Pînă acum virusul scoate ce e mai mizerabil din noi. Mi-am amintit și cazul celui care, infectat, își dădea jos masca și le tușea în față doctorilor, asistentelor (ori scuipa de-a dreptul, după alte surse). Specula cu măști, cu dezinfectant. Promisiunea unor leacuri minune. Sînt convins că există și alte, multe, gesturi mărunte, minunate, dar mai știu că, în situații de criză, noi, ca oameni, ne dăm adevărata măsură a ce sîntem și, într-o astfel de lume, parcă mi-e tot mai greu să trăiesc.

E o perioadă în care se nasc întrebări, în care totul este și trebuie pus la îndoială, dar tare mi-e că răspunsurile vor naște, din cenușă, o lume cu mult mai întunecată și mai tristă decît cea dinainte. Ce Ev Mediu întunecat? Pregătiți-vă pentru sfîrșitul secolului 21!

Citesc, dar trebuie să mă întorc de cîteva ori la primul paragraf pînă reușesc să mă liniștesc. Din nou îmi dau seama că întoarcerea în sat a fost cea mai bună alegere din ultimii ani, deși s-ar putea ca peste puține săptămîni ori luni pustiul, de orice tip, să devină tot mai ispititor. Propaganda iubirii și a umanității necondiționate mă irită tot mai mult. Cei care se bat cu pumnii în piept apărînd drepturi vor fi primii care, înnebuniți de mirosul de sînge, se vor năpusti la cei slabi, cei deja căzuți.

Amintirea iezilor, seninătatea bătrînei mă ajută să adorm.

  1. How few of his friends’ houses would a man choose to be at when he is sick. 




ADAUGĂ UN COMENTARIU

Cîmpurile marcate cu * sînt obligatorii. Adresa de e-mail nu va fi publicată. Acest site folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor.
Comentariile sînt publicate după aprobarea acestora de administratorul site-ului.