frămîntările unui condeier

Jurnal din anul virusului (II)

marți, 17 martie Starea de urgență n-a schimbat perspectiva angajatorului. Continuăm să mergem la serviciu. Mă trezesc fără chef și conduc într-o stare amestecată. Sînt destule mașini și faptul că trebuie să fiu atent alungă celelalte gînduri. După o săptămînă neagră, în care indicii bursieri s-au prăbușit aproape în fiecare zi, a urmat Lunea ... [continuare]

Jurnal din anul virusului (I)

luni, 16 martie 2020 La trei după-amiaza, președintele a anunțat instituirea stării de urgență. I-am ascultat discursul atent la măsurile ce vor fi luate. Nimic grav, nimic care să alarmeze și nici nu avea cum să fie altfel. În definitiv nu e stare de război. Mă opresc la cîteva farmacii. Cum nu mai primesc decît maxim 3-4 persoane, pe trotuar... [continuare]

În izolare trebuie să avem grijă de singurătățile noastre, dar și de ale celorlalți

Să ne înțelegem încă de la început — sînt întru totul de acord cu măsurile impuse ori doar sugerate de autorități. Autoizolarea trebuie respectată fără nici un fel de dacă ori de parcă ori poate că ori n-am știut. Și dacă sînteți una dintre persoanele care trebuie să stea acasă, atunci stați acasă! Nu ieșiți să vă cumpărați pîine și nu interacț... [continuare]

Vîrstnicii sînt cei mai vulnerabili în fața COVID-19. Ajutați-i și protejați-i!

Panica născută din necunoaștere, alimentată magnific de media, a dat naștere îmbulzelilor, de cele mai multe ori, la limita raționalului din supermarket-uri, la cumpărături nechibzuite de zahăr, ulei, făină și mălai. Bineînțeles că, imediat, au apărut înțelepții, atotștiutorii și au început să rîdă de frica celor care au acționat sub impulsul m... [continuare]

Cardul de credit și fericirea iluzorie a ratelor fără dobîndă

Visceral, urăsc băncile. Le-am urît dintotdeauna și nu din cauza unor experiențe nefaste. Din fericire, am învățat devreme să mă întind cît îmi este plapuma și să evit cît pot orice tip de credit, iar o oarecare educație financiară m-a ajutat să înțeleg mecanismul profitului și să nu mai cred tot fumul pe care mi-l suflau în față angajații atît ... [continuare]

Vremea schimbătoare și eterna văicăreală

E vineri și deja ne lăsăm îmbiați de dulceața atît de ispititoare a sfîrșitului de săptămînă, o dulceață ce se va dovedi curînd amăgitoare, dar asta e cu totul altă poveste. Au fost, pentru cîteva județe, două zile de iarnă adevărată, pentru altele vîntul s-a arătat cam nărăvaș și se anunță și cîteva nopți geroase. Din nou isteria și-a spus cuv... [continuare]

Întrebări, căutări și un alt început

Au trecut mai bine de patru luni de la publicarea ultimului articol și, deși în tot acest timp, gîndul întoarcerii m-a ispitit, abia după articolul aniversar apărut la Cititorul, viermele nerăbdării s-a trezit plin de puteri și a început să nu-mi mai dea pace. Și nu este aici vorba despre scris în sine, căci, în ciuda unor probleme personale ca... [continuare]

Am pierdut pentru totdeauna adevăratul gust al roșiilor?

Părinții au, în spatele casei, o mică grădină unde, în fiecare an, se încăpățînează să pună ceva: cartofi, ceapă, usturoi, morcovi, varză, vinete, fasole, mazăre… E, într-un fel, modul lor prin care fac anii de pensie suportabili și dau astfel sens multor zile. Nu stropesc decît folosind soluții naturale și destul de rar, astfel că, de cele mai... [continuare]