frămîntările unui condeier

Să părăsești totul și să te urci într-o barcă...

Pescarii știu că marea e periculoasă și furtuna teribilă, dar niciodată nu li s-a părut că aceste pericole sînt de ajuns ca să lîncezească pe țărm. Ei lasă această înțelepciune celor care le tihnește. Cînd vine furtuna — cînd noaptea coboară — ce e mai rău: primejdia sau frica de primejdie? Mie dă-mi realitatea, primejdia. Vincent van Gogh c... [continuare]

Scrisul între amînare și datorie...

Zilele trecute, într-o după-amiază, deși știam că-mi va provoca o stare proastă, am deschis browser-ul telefonului și am intrat aici. Am răsfoit în grabă puținele articole și ceva mi-a atras atenția: trecuseră aproape trei luni (astăzi acestea se împlinesc) de cînd publicasem ultimul articol și aproape patru de cînd îndrăznisem să cred că un nou... [continuare]

Cum supraviețuim pierderilor digitale?

Acum cîteva zile, din neatenție, așa cum se întîmplă mai mereu, am reușit să-mi șterg din telefon cîteva fișiere care, teoretic, ar fi trebuit să fie în siguranță într-un seif. Păstram acolo cîteva însemnări personale, fotografii diverse, dar, cel mai important, „ascunsesem” acolo fișierul cu parolele tuturor conturilor mele online. O adevărată... [continuare]

Măreția omului: extincția la scară planetară

După ce-au stăpînit pămîntul pentru mai bine de 160 de milioane de ani, dinozaurii au dispărut, ca urmare a unui cataclism, în urmă cu 66 de milioane de ani lăsînd locul mamiferelor să prospere. Doar cîțiva au supraviețuind sub hainele păsărilor de astăzi. Dintre mamifere însă, acum vreo 3 milioane de ani, se desprinde un reprezentant de seamă,... [continuare]

Mai există viață după Facebook?

„Dacă nu ești pe Google nu exiști”, se spunea cînd Facebook nu exista, cînd hi5 (vă mai amintiți?), Yahoo Messenger ori eternele email-uri cu ppt-uri și glume de tot felul ce ne invadau Inbox-ul închipuiau prima rețea de socializare. Cînd descopeream plini de încîntare că putem și chiar trebuie să avem și o existență virtuală. Dar totul avea s... [continuare]

Iarna, zăpada și înghețul sau Alintul ca mod de viață

Pe cînd eu nu existam nici măcar ca o promisiune ori ca un gînd fugar, pe cînd părinții mei își trăiau copilăria fără grabă, în unele ierni ningea într-atît încît zăpada acoperea ferestrele, se ridica pînă la streșini și închidea drumurile și ulițele. Fără prognoze meteo, fără coduri galbene, portocalii ori roșii, ningea fără oprire o zi, două, ... [continuare]

Tihna pierdută a iernilor de altădată

Cum am avut cîteva zile libere cu ocazia Micii Uniri și cum vremea se-anunța extrem de capricioasă, am preferat să mă retrag la țară, într-un sat de munte, acolo unde mi-am îngropat copilăria și unde încerc, din ce în ce mai des, să regăsesc farmecul acelor ani care, cred tot mai mult, sînt singurii ce nu doar că dau un sens trecerii noastre pe ... [continuare]

De ce Lainic?

După un proiect eșuat la sfîrșitul lui 2016, în ianuarie 2017, am început să adun articole în blogul Condeierul, semnînd Ilarion Lainic. Dincolo de oboseală și de greșelile pe care le repetam cu încăpățînare, a fost o experiență, nu doar interesantă, ci de-a dreptul fascinantă. Din păcate, după mai puțin de-un an, vîltoarea vieții m-a făcut să s... [continuare]